"FIIND BAIET PADURI CUTREIERAM", de M.Eminescu, in cuvinte incrucisate

Muzicalitatea eminesciană nu este numai reproducătoare, ca aceea a naturii ci şi căutătoare, ca aceea a marilor compozitori. EDGARD PAPU
ORIZONTAL : 1) Graţie şi frumuseţe, ca acelea ale codrului, descoperite de Eminescu în copilărie – Fiind băiet păduri cutreieram / Şi mă culcam ades lângă... 2) Iar braţul drept sub cap... mi-l puneam – Nepereche, precum versurile eminesciene – A iubi (înv.). 3) „Socec”, care, în 1883, scoate primul volum de poezii ale geniului naţional, cu o prefaţă de Titu Maiorescu – Element al naturii mioritice, ca în poezia De-as avea: De-aş avea şi eu o floare / Mindră, dulce, răpitoare / Ca şi florile din mai, / Fiice dulce a unui... 4) Despre„tânăra crăiasă”: ...-n somn încet-încet pe frunze pasă– Miracolul unei lumi imaginare, redat printr-o splendidă metaforă: Un... cântă tainic cu dulceaţă. 5) Ioan Slavici– Voiu, când mi-or duce îngerii... / Palida-mi umbră în albul / nte, / Să-mi pui cununa pe a mea frunte (Amicului F.I.) – Proiectează imagini. 6) Precum „teiul vechi”, cu al său melodios şi tainic freamăt alfrunzelor, care îl fascinează pe eroul poeziei– Din Împărat şi proletar: Cesaru' ncă veghiază la trunchiul cel plecat / Al salciei pletoase - şi 'ntinse-a apei... 7) General al lui Mohamed care a cucerit Egiptul (m. 663) – Iar braţul drept... cap eu mi-l puneam – Torquato Tasso. 8) Excrescenţă –Studii, ca acelea ale criticului literar Titu Maiorescu asupra creaţiei tânărului Eminescu . 9) Luna, prin care băiatul descoperă un rai din basme – Insulă în toponimia chineză. 10)Sensibilă, precum comportarea copilului aflat în mijlocul naturii – Din descrierea „tinerei crăiese”: Se vede trupul ei cel alb... 11) Radu Ionescu – Din Scrisoarea III: ... frunzele - ascuţite se îndoaie după vânt / Şi deasupra Romei nouă se înclină la pământ –Cu creştetele albe preoţi cu pleata... , / Trezeau din codri vecinici, din pace seculară (Strigoii).12) Bine cunoscută, precum poezia din titlul nostru – Voios, ca eroul liric al poemului în lumea de basm a codrului.

	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10	11	12
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12

VERTICAL: 1) Minunată şi încântătoare, aşa e natura pe care Eminescu, şi în această poezie, o cântă ca nimeni altul – Expunerea unui studiu. 2) Imagini ăline de dinamism, de genul: Ş-... cum apa sună-ncetişor – Reţinem din Povestea codrului: Şi prin... auzi-vom bucium / De la stânele de oi–Povestire fabulpasă, cum e cea cu crăiese, care îl tulbură pe băiatul, aflat în pădure. 3) Ion Coteanu– Jurnalistică. 4) Din nou despre figura angelică a crăiesei: Iar păru-i blond şi moale ca... / Grumazul alb şi umerii-i vădea– Eminescu, ca supremă expresie a înzestrărilor spirituale, creatoare ale neamului. 5) Editura pentru Literatura Universală (siglă) – Orăşel în Ungaria – Au zidit munte pe munte în antica lor trufie, / I-a 'mbrăcat cu - argint ca 'n soare sa lucească într'un... (Noaptea).6) Părea c-aud venind în cete... (neart.)– Fluviu în Finlanda – Din poezia Lacul: ... sărim în luntrea mică, / Îngânaţi de glas de ape. 7) Cadrul natural al poemului e feeric: Pe frunza-uscate... prin naltul ierbii, / Părea c-aud venind în cete cerbii– A folosi din belşug, ca de exemplu o paletă largă de figuri de stil, în poezia din titlul nostru. 8) Bluză caracteristicăportului naţional – Element al naturii, prezent în poezie alături de izvor, de lună şi de tei – Comunitatea Africii de Est (siglă). 9) Călcând pe vârful micului...– Prefix. 10)Pe câmpi un... de argintie ceaţă (pl.)– Precum... în vechime sprijinea cerul pe umăr / Aşa el sprijină lumea şi vecia într'un număr (Scrisoarea I). 11) Piesă în care poetul evocă amintirea „dulcei mame”(2 cuv.) – Proces sufletesc, care la acest „băiet” e plin de încântare. 12)Răsare luna, -mi bate drept în faţă: /Un... din basme văd printre pleoape– Mihai Eminescu, ca poet care se identifică cu neamul său, trăindu-i istoria, tradiţia şi destinul.

Dicţionar:AMA, AMR, TAO, ACS, ULE, CAE.

Nicolae Vicolov

solutia

ALTE CAREURI CU EMINESCU

 

Consultarea textului
 

Fiind baiet paduri cutreieram Si ma culcam ades lânga isvor, Iar bratul drept sub cap eu mi-l puneam S-aud cum apa suna-ncetisor: Un freamat lintrecea din ram în ram Si un miros venea adormitor. Astfel ades eu nopti întregi am mas, Blând îngânat de-al valurilor glas. Rasare luna, -mi bate drept în fata: Un rai din basme vad printre pleoape, Pe câmpi un val de argintie ceata, Sclipiri pe cer, vapaie preste ape, Un bucium cânta tainic cu dulceata, Sunând din ce în ce tot mai aproape... Pe frunza-uscate sau prin naltul ierbii, Parea c-aud venind în cete cerbii.

Alaturi teiul vechi mi se deshcide: Din el iesi o tânara craiasa, Pluteau în lacrimi ochii-mi plini de vise, Cu fruntea ei într-o marama deasa, Cu ochii mari, cu gura-abia închisa; Ca-n somn încet-încet pe frunze pasa, Calcând pe vârful micului picior, Veni alaturi, ma privi cu dor. Si ah, era atâta de frumoasa, Cum numa-n vis o data-n viata ta Un înger blând cu fata radioasa, Venind din cer se poate arata; Iar paru-i blond si moale ca matasa Grumazul alb si umerii-i vadea. Prin hainele de tort subtire, fin, Se vede trupul ei cel alb deplin.

Fiind băiet păduri cutreieram este o poezie scrisă de către Mihai Eminescu în anul 1878 și publicată postum. Poezia surprinde un episod din adolescența eului poetic. Discursul eului poetic este la persoana I, marcă a subiectivității, iar verbele sunt la timpuri trecute, dovadă a unor întâmplări deja petrecute. Tabloul vizual și auditiv este realizat printr-o acumulare a detaliilor, având rolul de a accentua lentuarea mișcărilor. Într-o natură paradisiacă, adolescentul lipsit de griji și ocrotit de lumina lunii, divinitate astrală a nopții, se lasă cuprins de magia cântecului pădurii, intrând în lumea visului și a basmelor. În felul acesta evenimentele poetice se preschimbă într-o poveste tipic romantică în care timpul real își pierde tăria, dimensiunile făcând loc fantasticului.
Din tei iese „o nimfă a pădurii“, o făptură de vis, de vrajă al cărei portret este surprins cu o acuratețe halucinantă. Frumusețea zânei este una tipică femeii eminesciene, fiind realizată printr-o condensare de epitete și comparații: „ochii mari“, „micul picior“, „păru-i blond și moale ca mătasea“, „grumazul alb“, „trupul ei cel alb“. În ultima strofă, cititorul atent poate sesiza că eul poetic insistă asupra unicității experienței și asupra timpului evenimentului: „si, ah, era atâta de frumoasă”. Interjecția „ah” marchează regretul de pe o altfel de lume, dar mai ales este conștientizat momentul de ruptură deoarece nimfa, pădurea, vârsta adolescenței, toate aparținând unui trecut unic, fascinant care poate reînvia numai prin poezie.



Solutia careului: Fat-Frumos din teiu

1 C	2 A	3 S	4 T	5 E	6 L	7	8 I	9 N	10 I	11 M	12 A
2 A	B	I	A		F	U	M		N	I	L
3 L	U	M	I	I		O	B	R	A	J	I
4 C		T	E	Z	A		A	D	U	L	T
5 A	P	E		V	I	A	T	A		O	E
6 I	L		T	O	A	T	A		A	C	R
7	A	M	O	R		A	T	A	S		A
8 U	N	U	L		E	T		V	A	N	T
9 I	G	R		P	L	I	N	A		I	I
10 T	A	M	A	I	E		A	N	U	M	E
11 A	N	U	L	A		F	E	T	E	I
12	D	R	E	S	O	R		A	R	C	A