"FREAMAT DE CODRU", de M.Eminescu, in cuvinte incrucisate

De fapt, poezia caracteristică şi mare a lui Eminescu se ridică din mâhnire   (TUDOR ARGHEZI)

    

ORIZONTAL : 1) Publicată la 1 octombrie 1879, poezia ilustrează starea de singurătate a eroului care îşi găseşte clipele de fericire în sânul naturii: Tresărind scânteie… / Şi se leagănă sub soare – Atenţia îi este atrasă de cântecul păsărilor din pădure: Ciripesc… -n ramuri / Şi vorbesc cu-atât de multe / Înţelesuri (masc.). 2) Cucul cântă, mierle presuri -/ Cine… să le asculte?– Izvorul, participant la starea sufletească a poetului, tânjeşte după crăiasa pădurii: Părul moale despletindu-şi, / … -n apa mea privindu-şi – Ene! 3) Păstrez – Porţi deschise! – Eminescu, poetul nepereche. 4) Cucul, mierlele, pitpalacul sunt ale păsărilor…Statele Unite ala Americii. 5) Rege! – Privitor la apa din izvoare şi din gârle: Printre… a ei unde, / Ea în valuri sperioase / Se azvârle – Lene! 6) Abreviaţie numismatică la unele monede romane – Diferite nuanţe ale ansamblului de triluri. 7) Mână caii– Sare departe! – Poezia eminesciană, de excepţie. 8) Eroul urmărind frumuseţea lacului: Eu privindu-l din pădure, / Las aleanul să mă fure / Şi ascult de la răcoare / Pitpalacul – Indecis! – Bot de porc. 9) Din Luceafărul: Din chaos, Doamne-, am apărut / Şi m-aş întoarce-n chaos / Şi din repaus m-am… , / Mi-e sete de repaos – Şi din Egipetul: Ş-atunci vântul ridicat-a tot nisipul din pustiuri, / Astupând cu el… , ca gigantice sicriuri (pl.). 10) Pronume – Ori – Din Sărmanul Dionis: „Unde stăm?” auzi el un glas din centrul de jăratic al cărţii. „Alexandru cel Bun!” putu şopti cu glasul… , căci bucuria, uimirea îi strângea sufletul. 11) Surd (reg.) – Cucu-ntreabă: -Unde-i sora / Viselor noastre de vară? / Mlădioasă şi iubită, / Cu… ostenită (neart.). 12) Se întreabă trist… : / -Unde mi-e crăiasa oare? (pl.)– Din cale afară!

	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10	11	12
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12

VERTICAL: 1) Abreviaţei militară pentru „Landing Ship Tank”  –  Am răspuns: -Pădure dragă, / Ea nu vine, nu mai vine! / Singuri, voi, stejari…  / De visaţi la ochii vineţi, / Ce luciră pentru mine / Vara-ntreagă.   2) Muza, învăluită în seninătatea vieţii, trezeşte dorinţa izvorului de a o revedea: Să m-…  visătoare / Cu piciorul – Din Strigoii: Se pare că furtuna ridică al ei glas, / Că vântul trece-n spaimă pe-al mărilor…    3) …  ştie să le-asculte?, se întreabă poetul cu referire la cântecul păsărilor din codru –  Din Scrisoarea IV: Fantezie, fantezie, când suntem noi singuri, / Ce…  mă porţi pe lacuri şi pe mare şi prin crânguri  – În fluviu!  4) Sunt în duel! – Alecu Russo – Şi din Scrisoarea V: Vorba zice: „fugi… „ ,  râsul zice: ”vino-ncoace!”.   5) Şi în Călin (file din poveste) asistăm la descrierea codrului: Acolo lângă izvoară, iarba pare de…  , / Flori albastre tremur ude în văzduhul tămăiet  –  Înconjur.   6)  Poetul îşi imaginează clipele de fericire alături de iubita: Ce…  era în crânguri, / Când cu ea m-am prins tovarăş  – Pere!  7) Din izvoare şi din gârle / Apa sună somnoroasă; / Unde soarele…  – Posedă! 8) Ionel Teodoreanu – Provin din virus! – „Fiind băiat”, atunci când Eminescu cutreieră codrii cu peisaj feeric, în care luna creează o atmosferă de basm, iar din teiul vechi răsare tânăra crăiasă.  9) Spicuim din Pe lângă plopii fără soţ: La geamul…  ce strălucea / Privii atât de des  – Lac în Austria  – Istoric de artă şi muzicolog german (1893-1962).   10) Nichita Stănescu  – Poezia se încheie cu o chemare: De-unde eşti revino…  , / Să fim singuri.    11) Despre arbore, simbol al miresei: …  vechi un ram întins-a, / Ea să poată să-l îndoaie, / Ramul tânăr vânt să-şi deie / Şi de braţe sus s-o ieie, / Iar florile să ploaie / Peste dânsa   – Ca o zână să…  / Tuturora.  12) O poveste…  / Care azi e-ntunecată (masc.)  – Din Cezara, despre frumoasa fată, cea ca o statuie antică: S-aruncă în mare şi începu să-noate, puindu-şi drept…  de ajuns nişte stânci, ce le vedea un sfert de ceas departe de ţărm.                             

                                                                                                                                                                     
Dicţionar: ORT, AAA, TAUL, LST, IRU, IRR, RAVE

                                                               

Nicolae Vicolov
solutia
ALTE CAREURI CU EMINESCU
                                 Consultarea textului 

 

Tresarind scânteie lacul Si se leagana sub soare; Eu, privindu-l din padure, Las aleanul sa ma fure Si ascult de la racoare Pitpalacul. Din izvoare si din gârle Apa suna somnoroasa; Unde soarele patrunde Printre ramuri a ei unde, Ea în valuri sperioase Se azvârle. Cucul cânta, mierle, presuri - Cine stie sa le-asculte? Ale pasarilor neamuri Ciripesc pitite-n ramuri Si vorbesc cu-atât de multe Întelesuri. Cucu-ntreaba: - Unde-i sora Viselor noastre de vara? Mladioasa si iubita, Cu privirea ostenita, Ca o zâna sa rasara Tuturora.   Freamat de codru - freamat de inima."Tresarind", lacul-oglinda, lacul-suflet primeste in el soarele cu bucurie si aduce reveria, eul liric abandonandu-se "aleanului". Si apa din izvoare si din garle suna "somnoroasa", trezindu-se speriata doar cand lumina ii sageteaza undele. Procedeul personificarii creeaza impresia de unitate, de armonie intre eul liric si "eul" naturii. E ca si cum un singur suflet uneste in el suflul arborilor, al pasarilor, al omului: e sufletul naturii, unul. Ciripit de pasari cu mii de-ntelesuri intregeste glasul misterios al padurii, dar "cine stie sa le-asculte?" Mitul iubirii s-a destramat. O neliniste strabate firea intrega. Lipseste ceva esential in peisaj: iubita, Ea - cea care vrajea la o simpla atingere totul. Si-o aminteste cucul, ca pe "sora viselor de-o vara", izvorul trist ramas fara craiasa ii pastreaza inca in apa chipul, teiul e doritor s-o cuprinda in brate si sa-si ploua florile peste ea. Perechea de indragostiti isi traieste basmul doar in visul stejarilor. In atat de simpla exclamatie "Ce frumos era in cranguri", e dor si nostalgie, deznadejde si resemnare, oricat ar fi chemarea de fierbinte, caci acum povestea e-ntunecata : "De-unde esti / Revino iarasi,/ Sa fim singuri!"  Iese în evidenta valoarea expresiva, sugerand intensitatea chemarii. Basmul e intreg numai cu perechea primordiala in Centru, cu Ei doi, singuri si in acelasi timp solidari cu padurea, ca la inceputul lumii. Acum stim povestea pe care o pastreaza lacul in oglinda lui.

Teiul vechi un ram întins-a, Ea sa poata sa-l îndoaie, Ramul tânar vânt sa-si deie Si de brate-n sus s-o ieie, Iara florile sa ploaie Peste dânsa. Se întreaba trist izvorul: - Unde mi-i craiasa oare? Parul moale despletindu-si, Fata-n apa mea privindu-si Sa m-atinga visatoare Cu piciorul? Am raspuns: - Padure draga, Ea nu vine, nu mai vine! Singuri, voi, stejari, ramâneti De visati la ochii vineti, Ce lucira pentru mine Vara-ntreaga. Ce frumos era în crânguri, Când cu ea m-am prins tovaras! O poveste încântata Care azi e-ntunecata... De-unde esti revino iarasi, Sa fim singuri!

                      

Solutia careului: Floare albastra

1 a	2 d	3 e	4 m	5 e	6 n	7 i	8 t	9 o	10 a	11 r	12 e
2 T	O	T	U	S	I		R		D	U	S
3 U	M	E	R	I		D	I	N		P	T
4 N		R	I		V		S	A	P	T	E
5 C	O	N	T	R	A	S	T		R	U
6 I	S	I		O	R	T		M	A	R	I
	I	T	S		A	I	I		V	I	N
8 V	I	A	T	A		L	U	N	A		V
9 R		T	A	R	G		B	O	L	T	I
10 A	V	E	N	T	U	R	I		E	A	T
11 J	I		C	A	R	A	R	E		R	A
12 A	S	T	A		A	L	I	N	T	A	T